Clasificat după funcția mașinii
În funcție de funcțiile mașinii, electrocardiograful poate fi împărțit într-un electrocardiograf obișnuit cu urmărire grafică (electrocardiograf analog) și un electrocardiograf cu urmărire grafică și analiză și diagnostic (electrocardiograf digital inteligent).
Clasificare după înregistrator
Înregistratorul este elementul de urmărire al electrocardiografului. Pentru electrocardiografele analogice, înregistratoarele utilizate în primele zile erau în majoritate înregistratoare cu bobină în mișcare, cu arcuri de disc care reveneau la cuplu zero. După anii 1990, s-au folosit mai ales înregistratoarele de feedback de poziție. Pentru un electrocardiograf digital, reportofonul este o imprimantă termică sau cu matrice de puncte.
1. Înregistrator cu bobine mobile: Principiul structurii înregistratorului cu bobine mobile este un circuit magnetic fix și o bobină rotativă compusă din oțel magnetic. Semnalul de ieșire al amplificatorului de putere al electrocardiografului este adăugat la bobina înregistratorului, iar un bobină este fixat pe bobină. Când există o ieșire de semnal ECG, amplificatorul de putere transmite curent către bobină, iar bobina se rotește. Când unghiul de deviere al bobinei este același cu cuplul de revenire zero al arcului discului, devierea este oprită. În acest fel, stylusul acționat de bobină urmărește forma de undă a electrocardiogramei pe hârtia de înregistrare.
2. Înregistrator de feedback de poziție: Înregistratorul de feedback de poziție este un înregistrator care nu necesită un arc mecanic de întoarcere, iar un circuit electronic special poate juca rolul unui arc de întoarcere. Când aparatul este oprit, stylus-ul înregistratorului de feedback de poziție poate fi mutat în mod arbitrar.
3. Înregistrator termic cu matrice de puncte: Înregistratorul termic folosește punctele de încălzire semiconductoare sinterizate pe substratul ceramic pentru a arde grafice și caractere pe hârtia termică care dezvoltă culoare atunci când este încălzită.
